De-a fărâmatelea

Fărâme de viață de Zeruya Shalev

Traducere din limba ebraică de Ioana Petridean (bună traducătoare și un om fain), Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2012

La început m-am rătăcit printre atâtea trăiri în fărâme și fărâmițe, pendulând între mamă, fiică, fiu, soră, soție, soț, tată și tot așa, până când și gradele de rudenie și un întreg kibbutz s-au topit într-un aluat răscopt de sentimente în care am fost frământată în primele aproape două sute de pagini. Și apoi lectura mea a descâlcit cuvintele și din aluatul acela am modelat suflete și am citit avidă în fiecare personaj harta unei călătorii spre mine însămi. Nu-i o carte, o poveste care să te poftească înăuntru, nici în care să te uiți în visare, doar un popas, o încercare din care poți porni pe altă cale, primenit.

Și un fragment pentru un prieten:

Ce simte el nu este dorință, ci mai degrabă un dor adânc și vechi ce îi străbate întreg trupul, din vârful degetelor de la picioare și până în creștetul capului, un dor care s-a născut înaintea lui și care va continua să existe chiar și după ce el nu va mai fi, precum dorul universului după radiația primară care l-a creat.

Și un fragment pentru mine 🙂

(…) oamenii confundă iubirea cu familia, copiii cu dorința, nimic din toate astea nu mi s-a potrivit vreodată, nici când am fost tânără și cu siguranță nici acum.

 

Explore posts in the same categories: Două rânduri despre o carte

Etichete: Zeruya Shalev

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.