Archive for the ‘Două rânduri despre o carte’ category

De-a fărâmatelea

Octombrie 3, 2016

Fărâme de viață de Zeruya Shalev

Traducere din limba ebraică de Ioana Petridean (bună traducătoare și un om fain), Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2012

La început m-am rătăcit printre atâtea trăiri în fărâme și fărâmițe, pendulând între mamă, fiică, fiu, soră, soție, soț, tată și tot așa, până când și gradele de rudenie și un întreg kibbutz s-au topit într-un aluat răscopt de sentimente în care am fost frământată în primele aproape două sute de pagini. Și apoi lectura mea a descâlcit cuvintele și din aluatul acela am modelat suflete și am citit avidă în fiecare personaj harta unei călătorii spre mine însămi. Nu-i o carte, o poveste care să te poftească înăuntru, nici în care să te uiți în visare, doar un popas, o încercare din care poți porni pe altă cale, primenit.

Și un fragment pentru un prieten:

Ce simte el nu este dorință, ci mai degrabă un dor adânc și vechi ce îi străbate întreg trupul, din vârful degetelor de la picioare și până în creștetul capului, un dor care s-a născut înaintea lui și care va continua să existe chiar și după ce el nu va mai fi, precum dorul universului după radiația primară care l-a creat.

Și un fragment pentru mine 🙂

(…) oamenii confundă iubirea cu familia, copiii cu dorința, nimic din toate astea nu mi s-a potrivit vreodată, nici când am fost tânără și cu siguranță nici acum.

 

Coma scrapbook – JURNAL de Chuck Palahniuk

Ianuarie 24, 2015

jurnal-chuck-palahniuk-polirom-evobook-ebook-romanaExistă jurnal, jurnal de călătorie, ei bine, dupa romanul ăsta avem specia „jurnal de comă” (la propriu). Exercițiu de imaginație: te trezești din comă, dupa niște ani, și citești ce s-a întâmplat între timp în familia ta, pe insula ta, în creierul tău…

Broșă strălucitoare de tinichea înfiptă în sfârc, diaree, multe chestii faine despre pictori și pictură – sindromul Stendhal, de pildă -, ceva ocultism… artistic, un sâmbure de intrigă polițistă, richesse de modă veche etc. (etc. e cel mai important, că e liantul ăla inconfundabil Palahniuk). Mă apuc să inventez un scrapbook după cartea asta. Coma scrapbook.

Share the experience

Decembrie 11, 2012

O formă de viață de Amélie Nothomb

Traducere din limba franceză de Valentina Chiriță, Biblioteca Polirom, Ed. Polirom 2012

o-forma-de-viataDe citit pe avion, dus-întors București-Paris. Eu așa am făcut și m-am încadrat nr. de pag./nr. de ore de zbor (și cu o picoteală pe deasupra). O lectură lejero-filosofico-psihologică, cât să te țină cu gândul departe de tulburențe, citindu-le pe cele epistolare dintre Amélie-scriitoarea și obezul absolut Melvin Mapple, un pseudo-soldat american din războiul dus în Irak. Concluzia: numa’  scriitor să nu fii, că dai peste tot felul de personaje și te crezi salvatorul sufletelor.

Din ultimul paragraf al romanului: „Știi foarte bine: scrii ca o posedată în fiecare zi a vieții tale pentru că ai nevoie de o scară de incendiu. Pentru tine, să fii scriitor înseamnă pur și simplu o căutare disperată a portiței de evadare.”

„După ploaie, ies melcii”

Septembrie 26, 2012

Venit pe lume de Margaret Mazzantini

Traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Biblioteca Polirom, Ed. Polirom 2010

O viață de femeie spusă la persoana întâi, despre iubire, maternitate neîmplinită și război. Roma, Sarajevo. Calmul traiului obișnuit față-n față cu disperarea asediului, când să mergi pe stradă  e un pariu cu moartea, iar hrana un lux. Destinul  personajului e destinul orașului, cândva vesel-nseninat, acum descărnat, cenușă și sânge. Viața își găsește însă întotdeauna resurse să meargă mai departe. Iar a se povesti este una dintre aceste resurse, pe care eu continui să mizez.

 

O frântură de paragraf: „Nu știu pe unde intră în noi dragostea înainte de a se opri în pântece. Războiul îmi intra înăuntru prin aceleași fisuri prin care trecuse iubirea, iar acum era depozitat în profunzimea viscerelor.”

 

Pentru un cititor nomad

Septembrie 19, 2012

Iubiri nomade de Isabelle Eberhardt

Traducere din limba franceză de Ana Antonescu, Colecția Damen Tango, Ed. Nemira, 2012

Iubiri ale nisipului, ascunse în iatac sau la umbra unei moschei, călătoare prin(tre) beduinii, străinii sau soldații din Algeria de la sfârșitul secolului al XIX-lea, colonială și amețitoare. Autoarea are ea însăși o biografie nomadă, retezată brusc la douăzeci și ceva de ani. Las cuvintele neaoșe, numele personajelor și denumirile locurilor sa vă atragă spre lectura unui tărâm îndepărtat: Melika, Si Allela, Thaalita, Ouled Nail, meddah, duar, djuak

 

Un fragment oarecare: „El s-a izolat cu cea pe care o iubea în căsuța lăptoasă în care orele se scurgeau insensibile, delicios de languroase, în spatele bovindoului de lemn sculptat, al perdelelor în nuanțe stinse. Înaintea lor era întinderea imensă a Algerului, care îi îndemna să trăiască într-o agonie dulce.”

„Oamenii de pe Pământ veniră pe Marte”

Septembrie 17, 2012

Că tot a început școala și în curând se redeschid si stagiunile, mă apuc și eu din nou să-mi fac temele la rubrica „Două rânduri despre o carte”. Încep cu o carte celebră a unui mare dispărut:

Cronicile marțiene de Ray Bradbury

Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu, Editura Leda, 2009

Povestiri care se țes în marea poveste plutitoare a aventurii umane pe Marte. Civilizația umană este îndreptățită să se înstăpânească în orice loc din Univers? Putem simți poezia altor civilizații? Suntem mai buni, mai frumoși, mai drepți decât ceilalți? Volumul Cronicile marțiene nu este o carte SF, nu este un poem în proză, nu este un manifest împotriva invaziei umane. Este doar o carte pe care orice iubitor de literatură, orice pământean ar trebui să o citească.

Fragment de citit, p. 154: „Din metru în metru, de-a lungul drumului de țară pustiu, fuseseră așezate și lăsate, ordonat și în bocceluțe, patine cu rotile vechi, o basma plină cu bibelouri, niște pantofi scâlciați, o roabă, maldăre de pantaloni, haine și pălării vechi, bucățele de cristale orientale, care cândva zornăiseră în vânt, cutii de conserve în care creșteau mușcate roz” …

 

Un înger cu șapcă roșie de vânătoare

Iulie 8, 2012

De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger

Traducere din limba engleză de Cristian Ionescu, Colecția Biblioteca Polirom, Ed. Polirom, 2011

Îngerii sunt veșnic adolescenți și de aceea pot zbura sau sta de veghe în lanul de secară, gata să-i prindă pe copiii care joacă… un joc, al vieții. Holen Caulfield e un înger cu o șapcă roșie de vânătoare care zboară/bănănăie prin New York, atingând o lume pestriță cu grația lui de rebel fără cauză. Și la a doua lectură, într-o nouă traducere potrivită  lumii personajului, îl iubesc pe Holen Caulfield și am nevoie de el ca de cea mai eficace vitamină în cotidianul acesta uniform mai ales în urâțenie.

O frază vizuală care curge în traducere mă bântuie de la lectură: „Ultima scenă din film e cu toți la o masă lungă, râzând de le cad izmenele, pentru că dogul danez intră în cameră cu o droaie de pui după el.” Un soi de variantă Salinger la „Pupat toți Piața Endependenței!”