Posted tagged ‘Florence Noiville’

Florence Noiville – cum să scrii Lolita la feminin

Iunie 2, 2013

florenceDespre Florence Noiville citisem doar pe net, că este jurnalistă, critic literar la Le Monde, că a animat o emisiune literară și… surpriză, că este și autoare. La sfârșitul lunii trecute, Florence Noiville a fost invitată în calitate de autoare în România, țară în care nu i s-a tradus și publicat încă nici un volum până în prezent (cărțile sale au fost traduse în 13 limbi).

Așa că m-am hotărât să-mi petrec încă o seară la Librairie Kyralina, ca să aflu mai multe despre cărțile acestei autoare. O prezență plăcută, cu un zâmbet frumos și apropiat în mijlocul a mai bine de alți 20-30 de curioși, ca și mine, strânși cu toții, din pricina ploii, în interiorul librăriei, în partea destinată literaturii pentru copii. Poate nu întâmplător, pentru că Florence Noiville a scris mai bine de douăsprezece cărți pentru copii, în afara biografiei destinate lui Isaac Bashevis Singer (2004), a primului roman, La Donation (Stock, 2007), a unei cărți de nonficțiune, J’ai fait HEC et je m’en excuse, în 2009 și a ultimului său roman, L’Attachement (Stock, 2012).

Alături de autoare se aflau Adina Dinițoiu, redactor la Observatorul cultural, și redactorul-șef al revistei francofone Regard, Laurent Couderc, care au condus întâlnirea într-un mod agreabil, creând o atmosferă de causerie.

Discuția a fost îndreptată mai ales către ultimul roman al autoarei, L’Attachement. Anna, studentă la medicină, descoperă printre lucrurile mamei sale, decedate într-un accident, o scrisoare de dragoste adresată unui om pe care aceasta îl iubise înainte să se căsătorească. Fiica pornește astfel în căutarea bărbatului iubit de mama sa pe vremea când era studentă, profesorul ei de literatură, mult mai în vârstă. Două voci se întrepătrund în discursul narativ, cea a fiicei și a cea a mamei, în dibuirea aceluiași complicat și de neînțeles sentiment al iubirii. Așa cum sublinia Adina Dinițoiu, relevând latura intelectuală a romanului, dincolo de trama ca atare, este o poveste despre pasiune, despre cultura/cultul iubirii. Două femei, mamă și fiică, trăiesc, judecă eternul sentiment al iubirii, în ciuda atâtor clișee, teorii și cărți care au căutat să-l surprindă și să-i dezvăluie secretul.

Între cei doi, studentă și profesor, se stabilește o relație de tip ucenic-maestru, iar iubirea, așa cum îi stă bine dintotdeauna, se întrepătrunde cu literatura, cu sfaturile pentru scris. Fragmente din Emily Dickinson, din Stendhal însoțesc pasiunea celor doi, care se aprinde de la lectura piesei lui Molière, Mizantropul. Este o iubire-impas, o capcană, un sentiment intens, așa cum este de obicei prima iubire. O iubire nebună, l’amour fou. Florence Noiville ne-a mărturisit că romanele ei descriu tipuri de iubire și că sunt puternic ancorate în psihanaliză, în măsura în care aceasta caută să descopere tainele și mecanismele acestui sentiment. Așadar, La Donation, romanul care are în centrul său relația mamă-fiică, din perspectiva trecut-viitor, în condițiile în care mama suferă de psihoză maniaco-depresivă, este un roman al iubirii bolnave, iar cel pe care-l va scrie în continuare, va fi un roman al iubirii ucigătoare.

Discuțiile purtate în  jurul romanului L’Attachement au pus în lumină caracterul fragmentar al discursului, faptul că este un roman de căutare a identității. S-a vorbit despre ce înseamnă să scrii autoficțiune, despre miopia fetei ca metaforă, despre funcția memoriei, care este și un act de imaginație, despre imoralitate în literatură. Scriitoarea a subliniat existența unei limite care există în a te povesti, importanța de a nu-i deranja pe ceilalți cu dezvăluirile tale, ca și țelul unei astfel de întreprinderi: interesul nu este să vorbești despre tine, ci de a împărtăși cu ceilalți ce ți s-a întâmplat ție. A vorbit despre scrisorile primite după publicarea romanului La Donation, de la persoane care s-au confruntat și ele cu psihoza maniaco-depresivă în anturajul lor apropiat.

Și cu această ocazie, Florence Noiville a repetat intenția sa referitoare la romanul L’Attachement, aceea de a scrie Lolita din punctul de vedere al fetei, al tinerei, și, nu în ultimul rând, a ilustrat mesajul pozitiv al cărților sale printr-un scurt citat din Françoise Dolto, „să intri disperat și să ieși bucuros”.

Eu îmi doresc sa citesc această carte – întâlnirea cu autoarea și discuțiile despre roman m-au convins – și să o propun spre publicare editurilor cu care colaborez. Mi-ar plăcea să reușesc să editez prima carte în limba română a lui Florence Noiville.