Arhivă pentru Septembrie 2012

„După ploaie, ies melcii”

Septembrie 26, 2012

Venit pe lume de Margaret Mazzantini

Traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Biblioteca Polirom, Ed. Polirom 2010

O viață de femeie spusă la persoana întâi, despre iubire, maternitate neîmplinită și război. Roma, Sarajevo. Calmul traiului obișnuit față-n față cu disperarea asediului, când să mergi pe stradă  e un pariu cu moartea, iar hrana un lux. Destinul  personajului e destinul orașului, cândva vesel-nseninat, acum descărnat, cenușă și sânge. Viața își găsește însă întotdeauna resurse să meargă mai departe. Iar a se povesti este una dintre aceste resurse, pe care eu continui să mizez.

 

O frântură de paragraf: „Nu știu pe unde intră în noi dragostea înainte de a se opri în pântece. Războiul îmi intra înăuntru prin aceleași fisuri prin care trecuse iubirea, iar acum era depozitat în profunzimea viscerelor.”

 

Anunțuri

Pentru un cititor nomad

Septembrie 19, 2012

Iubiri nomade de Isabelle Eberhardt

Traducere din limba franceză de Ana Antonescu, Colecția Damen Tango, Ed. Nemira, 2012

Iubiri ale nisipului, ascunse în iatac sau la umbra unei moschei, călătoare prin(tre) beduinii, străinii sau soldații din Algeria de la sfârșitul secolului al XIX-lea, colonială și amețitoare. Autoarea are ea însăși o biografie nomadă, retezată brusc la douăzeci și ceva de ani. Las cuvintele neaoșe, numele personajelor și denumirile locurilor sa vă atragă spre lectura unui tărâm îndepărtat: Melika, Si Allela, Thaalita, Ouled Nail, meddah, duar, djuak

 

Un fragment oarecare: „El s-a izolat cu cea pe care o iubea în căsuța lăptoasă în care orele se scurgeau insensibile, delicios de languroase, în spatele bovindoului de lemn sculptat, al perdelelor în nuanțe stinse. Înaintea lor era întinderea imensă a Algerului, care îi îndemna să trăiască într-o agonie dulce.”

„Oamenii de pe Pământ veniră pe Marte”

Septembrie 17, 2012

Că tot a început școala și în curând se redeschid si stagiunile, mă apuc și eu din nou să-mi fac temele la rubrica „Două rânduri despre o carte”. Încep cu o carte celebră a unui mare dispărut:

Cronicile marțiene de Ray Bradbury

Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu, Editura Leda, 2009

Povestiri care se țes în marea poveste plutitoare a aventurii umane pe Marte. Civilizația umană este îndreptățită să se înstăpânească în orice loc din Univers? Putem simți poezia altor civilizații? Suntem mai buni, mai frumoși, mai drepți decât ceilalți? Volumul Cronicile marțiene nu este o carte SF, nu este un poem în proză, nu este un manifest împotriva invaziei umane. Este doar o carte pe care orice iubitor de literatură, orice pământean ar trebui să o citească.

Fragment de citit, p. 154: „Din metru în metru, de-a lungul drumului de țară pustiu, fuseseră așezate și lăsate, ordonat și în bocceluțe, patine cu rotile vechi, o basma plină cu bibelouri, niște pantofi scâlciați, o roabă, maldăre de pantaloni, haine și pălării vechi, bucățele de cristale orientale, care cândva zornăiseră în vânt, cutii de conserve în care creșteau mușcate roz” …