Godard, mon amour – despre romanul Une année studieuse de Anne Wiazemsky

Am citit acum o lună un roman apărut de curând la Gallimard și care mi-a plăcut prin savoarea poveștii. O Lolita à la française, educată și rebelă, nepoata lui François Mauriac și prințesă rusoaică după tată, Anne pe numele ei, la doar nouăsprezece ani, trăiește o poveste de dragoste cu Jean-Luc Godard, în vârstă de treizeci și șase de ani, unul dintre papii Noului Val ai cinematografiei franceze. Și totul se petrece în anii șaizeci. Promițător început de histoire dʼamour. Sau, cum citeam într-un articol pe net, „un roman de inițiere în amor, versiunea pentru «privilegiați».“

Plăcerea și succesul romanului stau în reușita autoarei de a fi recreat o poveste din trecut cu vocea de atunci. Vocea naratoarei-personaj este autentică prin candoare, e a unei fete care se pregătește să-și susțină bacul la filosofie, trăind concomitent în mediul familial bourgeois, sub tutela clasicului în viață Mauriac, un adevărat pater familias catolic, și în cel boem din pragul dezlănțuitului mai ʼ68, guvernat de celebrissimul Jean-Luc Godard, pe atunci maoist îndrăgostit de Revoluția culturală. Toată efervescența acelor ani, în care personaje ca Truffaut, Rivette, Bertolucci, Jeanne Moreau, Antoine Gallimard se încrucișează firesc cu personajele principale ale poveștii, descinde ca din paginile unui jurnal intim al epocii. Nu este o rememorare, ci o recreare a unei atmosfere prin privirea uriașă (prin cuprindere și diversitate) a unei fete îndrăgostite de viață, de filme, de cărți, de experiențe, de un bărbat (celebru), a cărui întâlnire îi prilejuiește împlinirea unor dorințe care se trezesc unele din altele.

Mi se pare dificil să reușești să transformi personaje cunoscute de toata lumea (și contemporane încă) în ființe cu sentimente obișnuite, cu umori, slăbiciuni. Jean-Luc Godard e în acest roman în primul rând un bărbat îndrăgostit.

„Jean-Luc își scosese ochelarii. Îi descopeream ochii, foarte frumoși, larg deschiși, care se uitau fix în ai mei. Privirea îi era atât de blândă, că părea aproape tristă. Lăsa senzația că se oferă fără să ceară nimic în schimb, că se dă cu totul și pentru totdeauna. Fără ochelari, dezvăluia ceva ascuns, ceva foarte intim.”

El îi trimite iubitei lui cărți cu dedicații sensibile, îi cumpără o mașină, o duce la restaurant, la filme, suferă când este respins. Cineastul cu mână de fier de pe platou e o păpușă de cârpă stângace în fața dragostei, nesigur și pierdut. Vine la Mauriac îmbrăcat la patru ace, ferchezuit, intimidat, ca să-i ceară mâna nepoatei sale.  Educația sentimentală e una de ambele părți, fiecare învață de la celălalt.

E povestea unui an, din vara lui ʼ66 până în iulie ʼ67, când Anne și Jean-Luc se căsătoresc în secret. Un an în care micuța nepoată a unui bunic celebru devine „animalul-floare” al nu mai puțin celebrului Godard. În care liceana care riscă să piardă bacul la filosofie ia meditații de la Francis Jeanson (plimbându-se și discutând în Bois de Boulogne) și învață să gândească. În care filmul și iubirea se amestecă în viața ei și a iubitului ei, astfel încât apartamentul în care locuiesc este și platou de filmare pentru La Chinoise. E anul acela din viața fiecăruia din noi când tinerețea vrea să cuprindă lumea, să afle totul dintr-odată, să trăiască à bout de souffle.

E plăcut să pici peste cărți ca romanul lui Anne Wiazemsky, e ca o reîntoarcere la frumusețea simplă a poveștii.

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: De prin lumea literară

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: