Stil, substantiv (3. Fă-ți un plan!)

Ți-a venit o idee și ești ispitit să o verși ca atare pe pagină. Te simți ca un interpret al zeilor, vegheat de propriul geniu creator. Și scrii, și scrii, și… la un moment dat te oprești ca și cum ai fi trecut primul linia de sosire la  o cursă de F1.  Satisfacția e garantată până la … recitire. De cele mai multe ori, vei avea surpriza să nu mai regăsești nimic din ideea de la care ai pornit, să ai sub ochi un text dezlânat și tot aburul acela de început să fi pierit fără șansa de a  deveni literatură.

În underground-ul oricărui text literar se află o structură de bază, un plan minimal sau detaliat, o însemnare pe o ciornă, pe un post-it sau ceea ce interpreții de jazz numesc head arrangement. Poți să trăiești cu o idee sau cu un subiect în minte multă vreme până îi dai drumul pe hârtie, să organizezi totul acolo, dar se întâmplă rar. În cele mai multe cazuri, avem nevoie de un plan concret, de un preludiu voluntar înainte de a scrie.

Emoțiile, impulsul sunt, de obicei, mai irezistibile decât un plan schematic. Dar ele nu-ți sunt suficiente decât ca să compui o scrisoare de dragoste cel mult, și nu o povestire sau un roman sau, de ce nu, un sonet (unde deja ai o formă fixă în care trebuie să-ți torni sentimentul sau starea pe care dorești să le exprimi). Dincolo de documentarea asupra subiectului pe care ți l-ai ales, și acesta un pas foarte important, de pildă dacă te referi la o anumită epocă, eveniment sau la un anumit personaj real pe care îl recreezi literar (ca în Napoleon Symphony de Antony Burgess), este necesar un plan de bătaie. Poate fi redus la câteva paragrafe despre ce vrei să scrii și cum sau la un plan al părților principale ale viitorului tău text.

În funcție de viziunea pe care o ai, din același subiect poți construi un coteț sau  o catedrală, vorba autorilor unui manual de stil, care continuă cu un exemplu grăitor:  „Columb nu a navigat pur și simplu, a navigat spre vest, și Lumea Nouă a luat formă din acest plan simplu și inteligent.“

Când ai un subiect, te gândești ce formă adecvată să-i dai și în funcție de genurile și speciile literare cunoscute.  O povestire e altceva decât un roman, care a ajuns un soi de ilustrare a globalizării în literatură.  Sunt genuri și specii mai flexibile decât altele, dar toate presupun „un schelet căruia scriitorul trebuie să-i adauge carnea și sângele“.

Nu există o regulă de a face un plan pentru un text literar, fiecare îl croiește după necesități și puteri. Și când te duci la cumpărături ai nevoie de o listă, e firesc deci să-ți faci tot un soi de „listă“ și înainte de a scrie. Dar odată întocmit planul, șansele de a scrie un text reușit sunt mai mari. Primul principiu al compoziției, în orice manual de stil,  este acela de a anticipa sau de a determina forma a ceea ce vei scrie și a urma această formă.

Planul nu se referă atât de mult la subiectul ca atare, cât la cum să te apleci asupra lui și cum să-l comunici. Când te apuci de scris propriu-zis, nu stai cu degetul să urmărești planul, dar lucrurile s-au mai clarificat, s-au mai ordonat în virtutea scopului pe care-l ai, nu e doar fluxul dezordonat al gândirii (fluxul conștiinței a fost și el recreat în literatură, e un procedeu literar, ca în romanele Virginiei Woolf  sau ale lui James Joyce). Practic însemnările preliminare sunt un soi de ghid. Când scrii, poți devia mai mult sau mai puțin de la acest ghid, iar subiectul poate suferi schimbări majore uneori.

Dacă despre dragoste se spune că trece prin stomac, despre literatură s-ar putea spune că musai trece prin gândire.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Despre scris

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

14 comentarii pe “Stil, substantiv (3. Fă-ți un plan!)”

  1. Vero Says:

    N-aş putea spune că sunt scriitoare. Dar mi s-au publicat totuşi câteva proze scurte. Şi sunt cât se poate de conştientă că poate n-o să scriu niciodată un roman (bun), tocmai fiindcă nu sunt în stare să-mi fac un plan şi, mai ales, să-l respect. Însă în cazul textelor relativ scurte a dat rezultate nu numai metoda „varsă-ţi ideea în pagină”, ci mai ales metoda „începe să umpli pagina cu ce-ţi trece prin minte, lucrurile se vor ordona de la sine”. Una din povestirile pe care le-am scris astfel este „Sfinte Dumnezeule!”(publicată în „Antologia Science-Fiction Nemira ’96”), pe care tocmai m-am apucat să o postez acum, în cinci episoade, pe blogul personal. Cât de bun e rezultatul rămâne la aprecierea eventualilor cititori 🙂

  2. v Says:

    la texte scurte, da, se întîmplă adesea să meargă metoda cu umplutul, dar la nuvele nu prea, iar la roman, niciodată.

    • Vero Says:

      Sunt de acord, fiindcă, dacă ar fi mers la roman, aş fi scris şi eu unul 😛
      😀

      • v Says:

        :))
        rîdem noi, rîdem…
        da’ pînă la urmă ai încercat cu planul?

      • Vero Says:

        Adevărul gol-goluţ este că am scris (şi rescris) un mini-roman, după un plan sumar, plecând de la o povestioară de-a mea, numai că tot are ceva (esenţial) care nu-mi place. Mi-am propus de mult să trec la a 3-a rescriere (că oricum nu-l am în format electronic, plus că, zic eu, de când traduc am învăţat şi să scriu mai bine), numai că nu reuşesc să-mi fac timp 😦

      • Vero Says:

        Cât despre scisul fără plan, m-am apucat de scris online (http://cum-va-place.blogspot.com/), cu concursul cititorilor. În fine, acum sunt în pauză, tot din criză de timp, dar chiar sunt curioasă dacă în final o să iasă ceva acceptabil – sau măcar prelucrabil 😀

  3. v Says:

    mărturisesc că mie mi-ai stîrnit un mare interes cu romanul acela…

    îi cer scuze gazdei că am mutat puţin discuţia. 🙂


    • @v, np, ma bucur de discutie 🙂
      @vero, io zic ca planul nu e musai o schema pusa pe hirtie, uneori e o idee care se sedimenteaza (in)voluntar in minte, ca pe urma sa umpli pagina. si, oricum, urmeaza lungul drum al rescrierilor, de care o sa ma ocup (sper) intr-un episod viitor din S01 stil, substantiv 🙂

  4. Vero Says:

    @v: mărturisesc că mă bucur că ţi-am stârnit interesul 🙂
    @Ana: aştept cu real interes episoadele următoare

  5. v Says:

    @ana: şi noi ne bucurăm de blogul matale, cu mulţumiri.

    __
    depun totuşi mărturie că în momentul cînd m-am hotărît şi am făcut un plan parcă s-a deschis lumea în faţa ochilor mei şi brusc am putut vedea negru pe alb conexiuni pe care nu le sesizasem şi nu le-aş fi putut sesiza altminteri, în lipsa planului, nici măcar cu tot textul gata scris pe hîrtie. ştiţi senzaţia aia de după unele lecturi, că autorul „ar fi putut scoate totuşi ceva mai mult din proza aia”? presupun că ai mai multe şanse să n-o inspiri cînd textul tău a avut la bază un oarecare plan. (nevrînd prin asta să spun că orice text fără plan e nereuşit, nu!)


  6. în cazul meu, lucrurile (am impresia că) s-au aşezat puţin altfel. adică am ajuns la concluzia că-mi trebuie două seturi de planuri. un plan general, orientativ, care cel mai adesea va suferi modificări drastice pe parcurs. şi un plan cu bătaie scurtă, de 1-2 secvenţe/episoade. înlănţuirea planurilor scurte cred/sper că poate da un rezultat mai firesc, mai fluent, mai în logica naturală a lucrurilor. nu ştiu încă 100%. 🙂 încă leg verigi la vreo 3 lanţuri diferite. 😀

    @ana: excelentă ideea acestui blog! sunt abonat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: